- opróbriu
- s. n. (sil. -pro-briu [pron. -brìu]), art. opróbriul
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
opróbriu
Look at other dictionaries:
oprobriu — OPRÓBRIU s.n. (livr.) Dispreţ, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârşesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. Trimis de cata, 05.09.2007. Sursa: DEX 98 opróbriu s. n. (sil. pro… … Dicționar Român
blam — BLAM, blamuri, s.n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLAM s. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
lapidare — LAPIDÁRE, lapidări, s.f. (livr.) Acţiunea de a lapida şi rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – v. lapida. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 lapidáre s. f., pl. lapidări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţio … Dicționar Român
sentinţă — SENTÍNŢĂ, sentinţe, s.f. 1. Hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunţată în primă instanţă. ♦ Hotărâre a unei comisii de arbitraj. ♦ fig. Stigmatizare, oprobriu, blam. 2. Maximă, aforism, adagiu. ♦ Deviză. – Din fr. sentence, lat. sententia.… … Dicționar Român
